2021- încă in vale

Abia am inceput anul 2020 si iata ca sa dus atat de repede desi pentru mine a fost unul din cei mai grei ani din viata mea. Am inceput anul cu incredere in Dumnezeu ca El aude suspinele noastre si ochii Lui sunt indreptati catre cei neprihaniti. Privind peste ani in urma imi amintesc de multe momente cand Dumnezeu sa apropiat de mine si imi vorbea prin diferite moduri.Am vazut lucruri care deja s-au intamplat iar despre altele inca incerc sa descifrez ce a vrut Dumnezeu sa imi spuna. Intodeauna stiam cand era doar un vis sau era o instiintare din partea Lui. Dumnezeu are metodele Lui de a vorbi cu omul,numai omul sa ia seama la vremea potrivita.

Era o splendoare sa privesc cupola de aur al unui templu asezat in mijocul naturii cu culori verzi,stralucitoare de nedescris,iar Barbatul in haina alba imi spunea ca este Cetatea noului Ierusalim. Era atat de splendid si atragator ca vroiam sa plecam cat mai degrab sa ajungem si noi la el. Am spus haidem sa ne pornim…nu este atat de mult pana acolo. Mi sa spus cumva ca si distanta ,ca si timp sa ajungem acolo nu ar fi mult dar pana sa ajungi este o vale foarte adanca pe care trebuie s-o strabatem … si tot doream sa plecam. Cand ne-am apropiat de marginea văii se auzeau gemete puternice de durere si necaz care veneau dinspre aceea vale care ma infiorat si ma facut sa simpt si eu durerea ce o auzeam din gemetele acelea .Iar Omul in haina alba mi-a spus ca daca vrem sa ajungem la Noul Ierusalim pe care in vedeam in departare si la splendoarea de acolo,va trebui sa trecem prin aceasta vale din care ies gemete de durere si necaz. Am acceptat sa trecem numai ca sa ajungem pentru ca splendoarea ce o vedeam in departare era atat de placuta si inspira pace,confort si siguranta,o stare sufleteasca de nedescris.

Cred ca anul 2020 a fost marginea acelei vai in care am intrat inca de la inceputul anului pentru a parcurge drumul catre cetatea noului Ierusalim.A fost anul in care am simtit fiorul iadului prin incercarile care Dumnezeu le-a ingaduit ,am auzit durerile celor dragi luptandu-se cu duhurile acestui intuneric…Inca mai avem de mers prin valea aceasta adanca si infioratoare dar stim ca Dumnezeu este cu noi, Isus a castigat deja lupta cu toate duhurile intunericului, de aceea Duhul Sfant ne va imbraca in toata puterea si ne va întări imunitatea spirituala ca sa putem tine scutul in fata oricarei sageti sau lovituri cari vin sa ne doboare si sa ne sperie ,sa ne intimideze in drumul nostru catre cer. Cădem si au fost momente când am căzut de oboseala ,am avut si momente de deznădejde ,de tristete maxima dar stiu ca nu am fost infranti încă si nu vom fi infranti niciodata pentruca Isus este Biruitorul, Salvatorul, Cel care eliberează ,care iartă, leagă rana si vindeca încât sa putem înainta.

Isus ne așteaptă in ceruri cu hainele curate! El le-a curățit la Golgota!

Ce bine era daca la trecerea dintre ani am fi terminat de strabatut valea plina de dureri si lacrimi, dar doar penele de la ceas au facut diferenta dintre anul 2020 si anul 2021…suntem tot in valea cea adanca. Nu stim pentru cata vreme, nu stim cat de adanca va mai fi valea pana sa reusim sa incepem iar sa urcam, stim doar ca Dumnezeu nu ne-a abandonat chiar daca suntem in vale, El este cu noi in vale poate mai profund decat este pe munte.

De aceea azi din vale de unde ma aflu strig catre El si il rog sa priveasca necontenit spre suspinele si durerile din inima noastra ,sa ne intareasca pasii sa putem inainta chiar daca acum este pustiu in valea cea adanca. El care cunoaste durerile si framantarile,cunoaste situatiile asa cum sunt,strabate pana si gandurile ascunse ale inimilor,in mainile Lui sunt văile si muntii! El ,Isus poate ! El zice si ia fiinta!

Cred cu tarie ca Rascumparatorul nostru este viu si intr-o zi ne va invrednicii sa-L vedem .

Carei-01 01 2021